la medic

©george

m-am dus cu bunica la spital să își facă revizie la urechea stângă, că de vreo două săptămâni îi bâzâia ceva în ea, o frigea broboada de nervi.

era un ger, cum nu suportă nici cățeau pe lanț, eu i-am spus imediat că nu mai merg, sunt rău de frig, și că oricum doctorul cu ea, are, ce are.

când a zis că îmi cumpără și mie un cojocel, au început să mă ia niște călduri ambientale, pe jos m-aș fi dus, numai să ajungem mai repede la oraș să văd cojocelul ăla ce poate.

bunica pleca de acasă și cu două ore înainte, să fie sigură că ajunge, dar atunci nu era cazul, la cât era de frig, cum e ficatul uitat în soare, așa mă făcusem la față, și ea îmi promitea într-una că îmi mai cumpără lucruri și uite acuma plecăm, că mai e un pic.

am rămas fără suflu, chiar nu aveam ce să le mai dau la mâini, nici lacrimi nu mai aveam pentru ele, parcă erau gheare de cioară când stă pe stâlpul de curent.

când în sfârșit ne-am urcat în autobuz, bunica moț în spatele șoferului, că așa făcea, indiferent câți eram din aceeași curte, ea plătea ca pentru unu, și îi spunea șoferului să fie mulțumit și cu ăia, la ce vremuri tăim.

am ajuns la oraș, ca prin minune, mârâia autobuzul din toate încheieturile, bunica repede să mergem după cojocel, acolo la magazin numai manechine în ferestre, le-a dat bună-dimineața la toate și le compătimea cum de suportă atâta ger.

zece cojoace am probat, toate îmi plăceau, și mi-a cumpărat unul, pe care l-am purtat patru ani, intram în el tot, doar mucii îmi rămâneau pe la umeri.

scoate bunica banii din batistă, plătește cojocelul și plecăm spre spital, doamne, un ghețuș că era mai rentabil să mergi pe coate, îmi degerase și bezna din sânge.

la medic, a fost un fel de ceartă între doi vecini, când sparge cățeau gardu’, bunica îi spunea de ureche, doctorul îi reproșa că nu înțelege.

am vrut să intervin între ei, dar avea bunica un semn, pe care dacă îl făcea, era jihad, nu trebuia nici în ruptul capului să te mai amesteci.

Anuncios