demult

©george

se vorbește frumos despre iubire, însă realitatea uneori nu se pupă cu trauma,
la mine sincer să fiu, primul sărut a fost răpire, la final am simțit că mi-a furat omulețul, iar genunchii erau moi, moi, de gelatină, ca piftia la strachină.

țin minte că m-a proptit într-un gard șubret de tei și de jur împrejur m-a pupat ca pe icoana făcătoare de minuni, i-am zis la un moment dat, dar mai iartă-mă dracu’ oleacă, că mă termini în seara asta de tot, da, n-aveai cu cine.

repeta într-una, bă, eu am ambiție, bine, asta văzusem și eu, avea niște flăcări deosebite pe nas și-mi zicea, ori mă amenința, bă, eu caut cal de cursă lungă să fie de nădejde.

ea vorbea de soră-sa de-acasă, eu înțelegeam de sora de la spital, ca la proști, apoi am întrebat-o, că nu mai tăcea că ea caută cal, zic, măi fată, dar tu ai căruță, la ce dracu’, îl pui să tragă.

și cum ea se prăpădise de râs, pe gardul acela de tei, curgeau niște trandafiri albi, din ăia mărunți, și rup câțiva să-i ofer, cum văzusem prin filme, la care ea îmi zice, măi băiete, dă-le dracu de bălării, cumpără și tu data viitoare niște lichior să ne omenim.

Anuncios