LA BURETI

Parcă ieri a fost, cu toate că se întâmpla cu ceva ani în urmă, a zburat timpul, nu alta. Mi-aduc aminte cu plăcere, când mergeam să caut bureţi la pădure. Am uitat să precizez că la bureţi am o „slăbiciune”, mor după ei. Aveam o vecină care din păcate s-a prăpădit, vorbeam cu dânsa mereu, venea pe la mama să bea cafea, când vedea că mă îmbrac zicea,unde te mai duci iar, la bureţi, zic. Să nu pleci fără băiatul meu, mi-a spus, fisu’ este mai fricos așa, râde doar pînă în gura pădurii. Eu parcă aveam mâncărici în cur, dacă nu eram la bureţi, mă duceam la pește, ori după lemne sau la fân, numai acasă nu stăteam. Mă duc să-l strig pe băiatul lu’, vecina și plecăm la bureţi. Când ajungeam în gura pădurii mie îmi plăcea să ne oprim,  muream să mă rezem de un stejar și să ascult cum cântă păsărelele. Pe vecinul meu nu-l mișca nimc, repeta într-una, că să le lăsăm naiba de ciori și să căutăm bureţi. Venea un miros de pădure, unic. Plecăm mai departe, ăsta lipit de mine, era umed de frică, spunea la fiecare zgomot, ai auzit, doamne ce o fi, parcă ascultam la radio o știre proastă care se tot repeta. Mă stai liniști zic eu, că nu este nici dracu’, pe aici. Găsec un burete și zic, ia-l tu, mă gândeam să nu mai tresară la fiecare bășină. Cu cât înaintam, apăreau și bureţii, toate neamurile, vineciori cu șapca maronie așa, verzișori cu șapca verzuie sau lăptoși cu pălărioară albă și pe interior aveau, cum să spun, niște rizuri care trebuiau îndepărtate cu un cuţit, parcă și văd cum ieșea numai lapte din ei. Apropo de bureţii lăptoși, se fierb bine și după aceea se face o saramură de oţet, ulei, sare și puţină apă, măiculiţă. În zona mea sunt ceva neamuri de bureţi, unii se fac pe la sapa a doua a porumbului, alţii spre toamnă, cum ar fi mitărcile, doamne astea prăjite parcă mănânci carne sau ghebele fierte iar după aceea consumate cu usturoi, bune, deja am inundaţii în gură. Am găsit bureţi și cu vecinul, parcă văd, aveam o traistă de rafie, daia de neam prost, ce mai târam  de ea. Am ajuns acasă și de aici începea rolul mamei, îi purica și pe faţă și pe spate să nu cumva să scape vreun burete cu vierme. Fie vorba între noi și dacă mai scăpa câte unul, ce, nici nu se cunoștea, jumuleam ceapă verdea după brazdă, adunam un buchet de mărar verde, toate din grădină și amestecam cu bureţii prăjiţi, mamă…și cu mămăliguţă, mor nu alta. Am povesti asta că, na, până la urmă, ne place sau nu și trecutul face parte din viaţa noastră.

 

Anunțuri