PIRATUL

Un pirat, dintre aceia ce străbat mări si oceane, pentru-a jefui corăbii si vapoare bogătane, dupa ani si ani de lupte pe oglinzile de ape, într-un bar din tinereţe, a intrat să se adape. Când barmanul l-a zărit, dupa vreme îndelungată, l-a întrebat, văzându-i moaca, cum era desfigurată : – Ce s-a întâmplat cu tine, de arăti asa ca dracu’? – Nu-înteleg ce vrei a spune? se răsti la el, saracu’. – Păi, cu multă vreme-n urmă, arătai frumos si demn, dacă mintea nu mă-nseală, nu aveai picior de lemn. – O bătrâne ! Ai dreptate ! Într-o luptã cu un vapor, o ghiulea bătu-ar vina m-a lasat fară picior. – Asta înteleg acum, dar cârligul de la mâna, cum ai reusit să-l ai, ca podoaba la-ndemâna? – Într-o alta luptă dată, am fost prins si capturat, drept pedeapsa, inamicii, mâna dreaptă, mi-au tăiat. – Dar cu peticul la ochi, ce pot să-nţeleg eu, oare? – Ochiul stâng mi-a fost pierdut de o mică zburătoare. – Nu mai înteleg nimic, mă cuprinde disperarea. – Când zbura deasupra mea, a trecut-o ușurarea. – Dintr-un simplu găinaţ, într-o libera cadere, nu se poate să rămâi, la un ochi, fară vedere! – Ba se poate asa ceva, cineva chior să rămâna, era prima zi din viaţă, când purtam cârlig la mână.

Anunțuri