DOAR, MAREA

Când  este  vorba  de  mare,  se  termină tot, mă  transform  în copil, uite  atât   de  mic  mă  fac. Aici  nu  ninge  și  iarna  este  un  fel  de  toamnă  mai  hotărâtă,  iar  asta  face  să  pot  merge,  chiar  și  zilnic  să  o  privesc.  Sunt  un norocos.  Pentru  mulţi  marea  este  o  cantitate  de  apă  si  punct.  Eu nu am vazut-o niciodată așa, parcă este o femeie, frumoasă, elegantă, mândră și foarte primitoare. Aţi văzut câte vapoare și lume se joaca la ea în curte , iar ea nu alungă pe nimeni, este o gazdă bună. Să privești un răsărit de soare, ce poate fi mai frumos, poate un apus de soare. Cafeluţa băută la malul marii, niciodată nu am putut-o explica, însa clipa o traiesc maxim întotdeauna. Ce frumoase sunt valurile, parcă dansează marea, uneori chiar am senzaţia că invită pe cineva la dans, nu pe mine, eu sunt un prost dansator, dar un bun privitor.  Si privesc, nu la ceva anume, văd vapoare de toate dimensiunile și mereu zic, doar o singură ora stau, iar timpul trece foarte repede și se fac ore.  Nu mă plictisesc, ba chiar mă liniștesc si atunci când  vin la mare să pescuiesc,  că în afara de plimbat râmele nu se întâmplă nimic. Sunt multe lucruri care se lipesc de suflet, dar marea va rămâne acolo toată viaţa, pentru că nu exista „deslipici”. Vă las sănătoși, eu mai rămân putin să privesc și pescărușii.

Anunțuri