Părintele Dumitru Stăniloae, teologul iubit, despre iubire

Părintele Dumitru Stăniloae scria într-un volum al Sfântului Ioan Scărarul: „De iubire nu ne săturăm. Ea ne dă mereu o nouă bucurie. Ea e nesfârşită şi nesfârşit nouă în manifestările ei. Faptul că există iubire e o dovadă că există o veşnicie, o infinitate veşnic nouă. Iar faptul că iubirea nu este decât între persoane arată că persoanele sunt pentru veşnicie şi că există o comunitate interpersonală supremă de iubire din veşnicie în veşnicie. Iar în iubire este adevărata cunoştinţă.”

Părintele Stăniloae a fost foarte iubit și admirat pentru puterea sa de a trece peste toate chinurile vieții de om, peste încercările la care l-au supus comuniștii.A fost foarte iubit pentru viziunea sa.

„Dumnezeu, spune Scriptura, a rânduit pentru fiecare neam un înger al lui – păzitor, un fel de guvernator al împărăţiei, aşezat prin cetăţile de reşedinţă de pe pământ. Se pare că a rânduit, de asemeni, şi câte un responsabil pentru fiecare veac, cel mai adesea dintre oameni. Pentru veacul nostru, cel puţin în această ţară, a fost desemnat Părintele Stăniloae, întrucât s-a aflat cel mai potrivit pentru această slujbă. Cu statura sa impunătoare, cu o sănătate de neclintit, cu o putere de muncă inepuizabilă, tenace până la îndârjire, consecvent până la jertfire, şi-a purtat veacul pe umeri ca un Atlas, de data aceasta real şi nu mitologic. Fără să fie trist, puţini l-au surprins râzând; aprig la fire ca orice ardelean, şi-a convertit furtuna dinlăuntru într-o lucrare de proporţii uriaşe, încărcată de blândeţe, înţelepciune, echilibru, profunzime, vastitate, densitate şi multe alte însuşiri preaminunate. I-a fost dat Ortodoxiei româneşti ca, în acest secol cumplit, discursul teologic absolut să fie prezentat în graiul nostru”, scrie preotul Ioan Buga, pe http://www.fericiticeiprigoniti.net.

Tot acolo este înregistrată și o mărturie a altui preot foarte iubit: părintele Gheorghe Calciu. O amintire din vremea când amândoi, părintele Stăniloae și părintele Calciu erau în închisorile comuniste. „La zarcă am stat între oameni așa de buni, ca părintele Beju, părintele Grebenea… Profesorul Manu, care era la vreo trei celule mai încolo de noi, făcea lecții de engleză și de istorie a Americii, pe care ni le transmitea și nouă. (…) Tot acolo, părintele Stăniloae a ținut odată o conferință despre icoană. Ascultătorii notau pe săpun. Unii notau ceva, alții altceva, ca la urmă să poată reface întregul. Apoi cineva din celula lor a bătut-o prin morse și așa am auzit-o toți. Nicăieri după aceea, citind diferite studii teologice, n-am mai întâlnit o expunere așa de succintă și esențială.”

Părintele Stăniloae a fost și rămâne un model pentru cei ce au ochi să vadă și inimă să iubească.

Anunțuri